Beast and the Beauty

Andra Ilias, psihoterapeut

“Adesea am intalnit persoane, atat in cabinetul de psihoterapie, cat si in afara cadrului formal, care indiferent de cum arata, considera ca au o problema de ordin corporal. Eu insami m-am luptat ani la randul cu mica bestie din interiorul meu care zicea ca sunt prea grasa, am nasul prea mare si cate si mai cate… Dar am inteles ca nasul ma face sa par o grecoaica mandra si nici macar asa grasa nu sunt. Am invatat sa ma iubesc si sa ma pun in valoare. Si acum vreau sa pot sa-i ajut si pe altii sa ajunga la pace cu propriul corp. Sa infrumusetam bestia!”

Anca Stefan, coordonator

“O intrebare care m-a urmarit multa vreme: “Pana cand?”. Pana cand o sa ne mai simtim rau in legatura cu felul in care aratam, cu ceea ce nu avem sau cu lucrurile care ni s-au intamplat. Ce o sa facem pana cand totul va fi exact asa cum ne dorim? O sa fim mereu suparati si nemultumiti? Asa ca, pana cand o sa fie totul perfect, sa ne simtim, totusi, bine cu noi.”

Isolda Zavoianu, coordonator

“Ce vezi cand te privesti in oglinda? Vezi un prieten? Cel mai bun prieten? Sau un corp ca oricare altul? Accepti ceea ce simti, ceea ce vezi? Iti dai voie sa fii bun(a) cu tine? [da, oricat de cheesy ar suna merita sa-ti pui intrebarea asta: Iti dai voie sa fii bun(a) cu tine?] Cum iti simti corpul cand te misti, cand e liniste, cand scrii, cand respiri, cand te uiti in ochii cuiva, cand stai? Ce relatie ai cu corpul tau? Sa lasam deoparte ceea ce vedem si auzim zi de zi si sa vorbim despre emotie, acceptare, (re)descoperire si corp, despre temeri si masti, despre noi asa cum suntem.”

Mihaela Muresanu, coordonator

„Corpul nostru este al nostru. Si atunci de ce il simtim ca pe un dusman, uneori? De ce nu vrea sa slabeasca sau se ingrase cum vrem noi, orice am face? De ce tot apare acneea, de ce ni se usuca pielea in continuare sau este prea uleioasa, desi am fost la o gramada de doctori si folosim tot ce exista in farmacie in materie de cosmetice.

Corpul nostru nu ne apartine, nu putem sa-i comandam nimic, nu putem sa-l fortam sa faca nimic din ce vrea el. Dar putem comunica cu el, putem sa-l intrebam de ce nu vrea sa manance sau de ce ii este mereu foame, de ce are nevoie, de fapt, si ce incearca sa ne transmita.

Ne iubim sau ne uram corpul atunci cand recunostem in el parti ale apropiatilor nostri, ochii tatalui, nasul bunicului, mainile mamei, expresia de incordare a fratelui mai mare. Dar trebuie sa invatam ca mainile, ochii, nasul si tot ce tine de corpul nostru este o extensie a personalitatii noastre, nu apartine altora si nici noua intru totul, ca poate fi o bestie fioroasa, care isi poate revela frumusetea ascunsa atunci cand este tratata cu blandete si cu afectiune.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s